MOAŞTELE, SUPERSTIŢIILE ŞI EVUL MEDIU DIN ROMÂNIA

“Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa ! Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6)
Întotdeauna am avut o convingere fermă că adevăratul creştin trebuie să respingă superstiţiile. Din nefericire, poporul român face o confuzie gravă între ceea ce se numeşte CREDINŢĂ şi ceea ce se numeşte superstiţie. Observăm cu durere că românii pun un accent deosebit pe tot felul de poveşti legate de ziua de 13 sau de pisica neagră, dar dacă-i dai românului o Biblie să se-apuce s-o citească, se va uita strâmb la ea deşi este vorba de cartea noastră de căpătâi. Probabil că mulţi români au o Biblie în casă, dar nu le foloseşte la nimic pentru că zace undeva pe raftul bibliotecii şi se-aşterne praful pe ea fără să fie citită şi aplicată în viaţa de zi cu zi. Dacă oamenii ar citi măcar Noul Testament, viaţa lor ar putea fi transformată radical. Românii rămân departe de Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu şi atunci când Sfânta Scriptură nu este citită şi însuşită, apar şi consecinţe foarte grave în planul relaţiei omului cu Dumnezeu şi implicit al felului de vieţuire zilnică.
Una din consecinţele grave ale necitirii Bibliei şi ale neprimirii mesajului curat al Sfintei Evanghelii este ÎNLOCUIREA CREDINŢEI CU SUPERSTIŢIA

Poporul român are o predispoziţie către superstiţie în detrimentul credinţei sincere şi reale în Cuvântul lui Dumnezeu. Poate că unele porniri idolatre şi păgâne ale românilor îşi au originea încă de pe vremea dacilor, ştiut fiind faptul că dacii se închinau la tot felul de zeităţi şi credeau în tot felul de superstiţii. Oamenii Romei aveau o judecată rece, erau raţionali, iar acei soldaţi romani creştini care au intrat în contact cu populaţia autohtonă dacică, aveau o gândire corectă, respectiv o credinţă într-un singur Dumnezeu, nu în şapte mii de zeităţi.
Poporul român se laudă cu faptul că este creştin de 2000 de ani, dar comportamentul şi atitudinea românilor trădează faptul că NU SE CUNOAŞTE BIBLIA şi că OAMENII NU PRIMESC MESAJUL SIMPLU ŞI CURAT AL SFINTEI EVANGHELII

Un exemplu concludent este CULTUL VENERĂRII MOAŞTELOR un ritualNEBIBLIC care ţine mai mult de grotesc şi mai ales de superstiţie, neavând nimic în comun cu credinţa care duce la mântuire.
Din nenorocire, acest fenomen antibiblic şi anticreştin a prins la acei oameni care sunt călăuziţi de un spirit de turmă, nicidecum de Sfântul Duh.
Am stat şi m-am gândit ce anume ar putea determina această „agonie şi extaz” pe care o vedem în Dealul Mitropoliei (şi nu numai acolo) în anumite momente ale anului ?!? Oare credinţa să fie de vină ?!? Nu cumva superstiţia ??? Nu cumva am început şi noi românii să punem preţ pe lucrurile idolatre şi păgâneşti ale acestei lumi ? Nu cumva am început şi noi românii să credem în amulete şi talismane, în cruciuliţe, iconiţe şi alte lucruri făcute de mâna omului ?!? Nu cumva am început să credem în lucruri “aducătoare de noroc” ??? Nu cumva aşa se explică şi idolatrizarea acestor rămăşiţe pământeşti ale unor oameni ?!? Dacă punem mâna pe ele sau le sărutăm, vom avea noroc, nu-i aşa ??? O să câştigăm la loto, corect ?!? Dar oare ce este norocul ?!? Creştinul adevărat crede în “noroc” sau crede în Dumnezeu ?!? Creştinii noştri de 2000 de ani cred în noroc ??? Nu cred în Dumnezeu ?!? Foarte interesant ! Eu cred cu tărie că există o diferenţă foarte mare între a crede în noroc şi A CREDE ÎN DUMNEZEU sunteţi de acord cu mine ???

Pe de altă parte, Biblia ne învaţă că NU TREBUIE SĂ VEZI NEAPĂRAT SAU SĂ ATINGI CEVA PENTRU A PUTEA CREDE ! 
Definiţia credinţei este redată foarte clar în EVREI 11:1 şi vă rog să citiţi cu cea mai mare atenţie ce ne învaţă Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu :
“Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea LUCRURILOR CELOR NEVĂZUTE” (Evrei 11:1 – Biblia Ortodoxă)
„Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre LUCRURILE CARE NU SE VĂD” (Evrei 11:1 – Biblia Cornilescu)
Păi atunci, oameni buni şi cu frică de Dumnezeu, am şi eu câteva întrebări :
DE CE ESTE NEVOIE SĂ VEDEM NEAPĂRAT CEVA CA SĂ CREDEM ? AVEM NEVOIE SĂ VEDEM VREO ICOANĂ CARE PLÂNGE ?!? AVEM NEVOIE SĂ NE CĂLCĂM ÎN PICIOARE CA SĂ ATINGEM SAU SĂ PUPĂM NIŞTE OASE ALE UNOR MORŢI CARE “MIROS FRUMOS” ???
NU CUMVA AVEM NEVOIE SĂ TRĂIM PRIN CREDINŢĂ ŞI NU PRIN VEDERE ?!? NU CUMVA TREBUIE SĂ NE BAZĂM PE CUVÂNTUL SFÂNT (BIBLIA) ŞI SĂ NE ÎNTOARCEM CU ADEVĂRAT LA DUMNEZEU PRIN INTERMEDIUL DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ??? NU CUMVA ESTE SUFICIENTĂ CREDINŢA ÎN JERTFA DE LA CRUCE PRIN CARE PUTEM PRIMI IERTAREA ?!?

Dacă veţi vedea materialele video de mai jos, VĂ VEŢI ÎNGROZI pur şi simplu ! Eu sunt ŞOCAT când văd unde a ajuns acest popor şi cât de mult s-a îndepărtat de Dumnezeu ! Nu cumva România se prăbuşeşte în iraţional ?!? Nu cumva România se întoarce în Evul Mediu ?!?
Ce frumos ar fi ca în loc să se calce în picioare şi să se jignească, românii noştri să înceapă să citească Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu şi să înceapă să trăiască o viaţă de rugăciune şi de ascultare de Hristos !
CLICK PE LINKURILE DE MAI JOS CA SĂ VEZI CE ÎNSEAMNĂ OMUL FĂRĂ HRISTOS ŞI FĂRĂ DUMNEZEU, ORBIREA ŞI ÎNTUNERICUL SPIRITUAL, SUPERSTIŢIA ŞI RELIGIA ORTODOXĂ MOARTĂ CARE SFIDEAZĂ SFÂNTA SCRIPTURĂ ŞI NU SCHIMBĂ CU NIMIC INIMA ŞI VIAŢA OMULUI !!!
http://stirileprotv.ro/bin/player/embed.php/bnj6ZfV5VUoAHQmul09Za/wC4Ap3R3m/m2FyiIyVqIs=
http://stirileprotv.ro/bin/player/embed.php/zW5Vf3Z6uvPnMTGfnXCKrjJm6Sm5a/ZL3/J74EB/S50=
http://stirileprotv.ro/bin/player/embed.php/k3hVcxUosibdzFQOt9HeOGVe4E2aCjhryyHy5dpqy8M=
http://stirileprotv.ro/bin/player/embed.php/ms7jXRZyEmbQAaUDFVu+PIc1HyP20YruTf6G9rJ4UUk=
http://stirileprotv.ro/bin/player/embed.php/WL/b3rGaAD1d72fBPHkdOHNDe4b7jTd1MBSavp+BJ89f2e+m2Zb6ynmM6EvbbLlt
http://stirileprotv.ro/bin/player/embed.php/21p5WM9inoy2FwzMJZst7ni68Rwp85aYV+hgLSXF3vw=
http://stirileprotv.ro/bin/player/embed.php/w8k/6jb2rSISctnEUOMi3SBSTwbHA4L/BnnXgYO3OOY=
FAZĂ DE INFARCT !!! TARE DE TOT !!! “CREDINCIOŞII” AU FOST ÎNCUIAŢI DE JANDARMI ÎN MITROPOLIE !!! INSTALAŢIA DE SONORIZARE A LUAT-O RAZNA !!!





CE AR SPUNE SFÂNTUL APOSTOL PAVEL DACĂ AR VEDEA IMAGINILE DE MAI SUS ???
OARE CÂND VOM DESCHIDE OCHII ?!?
OARE CÂND VOM ÎNŢELEGE CĂ DUMNEZEU VREA ALTCEVA DE LA NOI ??? CÂND NE VOM ÎNTOARCE CU ADEVĂRAT LA DOMNUL ?
NU UITA NICIODATĂ CĂ ÎNCHINAREA LA MORŢI SAU VENERAREA LOR SUNT REMINISCENŢE ALE RELIGIILOR PĂGÂNE ! LUPTĂ CU TOATĂ FIINŢA TA ÎMPOTRIVA ACESTOR EREZII NIMICITOARE !NU UITA NICIODATĂ CE SPUNE BIBLIA – CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU !
“Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi S-AU ÎNCHINAT ŞI AU SLUJIT FĂPTURII, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin!” (Romani 1:25 – Biblia Ortodoxă)
“Căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi AU SLUJIT ŞI S-AU ÎNCHINAT FĂPTURII în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.” (Romani 1:25 – Biblia Cornilescu)
« Tot cel ce se va atinge în câmp de cel ucis cu sabia sau de mort sau de os de om sau de mormânt va fi necurat şapte zile. » (Numeri 19:16 – Biblia Ortodoxă)
« Oricine se va atinge, pe câmp, de un om ucis de sabie, sau de un mort, sau de oase omeneşti, sau de vreun mormânt, va fi necurat timp de şapte zile. » (Numeri 19:16 – Biblia Cornilescu)
« Şi a zis Agheu: “Dacă cineva spurcat, prin atingerea de un mort, se atinge de vreunul din lucrurile acestea, oare ele se spurcă?” Şi au răspuns preoţii şi au zis: “SE SPURCĂ !” » (Agheu 2:13 – Biblia Ortodoxă)
« Şi a zis Hagai : “Dacă se atinge cineva, spurcat prin atingerea de un trup mort, de toate aceste lucruri, vor fi ele spurcate oare ? Preoţii au răspuns:“VOR FI SPURCATE” » (Hagai 2:13 – Biblia Cornilescu)
« Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă SUNT PLINE DE OASE DE MORŢI ŞI DE TOATĂ NECURĂŢIA » (Matei 23:27 – Biblia Ortodoxă)
« Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru SUNT PLINE DE OASELE MORŢILOR ŞI DE ORICE FEL DE NECURĂŢIE » (Matei 23:27 – Biblia Cornilescu)
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că SUNTEŢI CA MORMINTELE ce nu se văd, şi oamenii, care umblă peste ele, nu le ştiu. (Luca 11:44 – Biblia Ortodoxă)
« Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi SUNTEŢI CA MORMINTELE care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie. » (Luca 11:44 – Biblia Cornilescu )
« Atunci a luat Moise cu sine oasele lui Iosif; căci Iosif legase pe fiii lui Israel cu jurământ, zicând: “Are să vă cerceteze Dumnezeu şi atunci să luaţi cu voi şi oasele mele de aici!” » (Ieşirea 13:19 – Biblia Ortodoxă)
« “Moise a luat cu el oasele lui Iosif căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi cu voi oasele mele de aici.” » (Exodul 13:19 – Biblia Cornilescu)
OASELE LUI IOSIF N-AU AJUNS NICIODATĂ SĂ FIE OBIECT DE CULT, CI AU FOST ÎNMORMÂNTATE AŞA CUM SE CUVINE :
”Oasele lui Iosif, pe care le aduseseră fiii lui Israel din Egipt, LE-AU ÎNGROPAT ÎN SICHEM în partea de ţarină pe care o cumpărase Iacov de la fiii lui Hemor, tatăl lui Sichem, cu o sută de arginţi, şi care căzuse de moştenire fiilor lui Iosif. (Iosua 24 :32 – Biblia Ortodoxă )
« Oasele lui Iosif, pe care le aduseseră copiii lui Israel din Egipt, AU FOST ÎNGROPATE LA SIHEM în partea ţarinii pe care o cumpărase Iacov de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita, şi care a ajuns moştenirea fiilor lui Iosif. (Iosua 24:32 – Biblia Cornilescu ) »
« Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele sale. (4 Regi 13:21 – Biblia Ortodoxă) »
« Elisei a murit şi a fost îngropat. În anul următor, au intrat în ţară nişte cete de moabiţi.
Şi pe când îngropau un om, iată că au zărit una din aceste cete şi au aruncat pe omul acela în mormântul lui Elisei. Omul s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioare. (2 Împăraţi 13:21 – Biblia Cornilescu) »ATENŢIE ! ÎN VERSETUL DE MAI SUS (INVOCAT DE BISERICA ORTODOXĂ) NU SE SPUNE CĂ CINEVA AR FI SCOS OASELE LUI ELISEI PENTRU A PUTEA FI FOLOSITE ULTERIOR PENTRU CINSTIRE SAU VINDECARE !
MARE ATENŢIE SĂ NU CĂDEM ÎN EREZIA ORTODOXĂ !
NU AVEM VOIE SĂ VENERĂM MORŢII ŞI SĂ NE ÎNCHINĂM LA MOAŞTE PENTRU CĂ DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS NE SPUNE CLAR :
« Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte » (Ioan 4:23 – Biblia Ortodoxă)
« Dar vine ceasul şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în Duh şi în Adevăr fiindcă astfel de închinători doreşte Tatăl.» (Ioan 4:23 – Biblia Cornilescu)
« Şi răspunzând, Iisus i-a zis: Mergi înapoia Mea, satano, căci scris este: “Domnului Dumnezeului tău să te închini şi NUMAI LUI Unuia să-I slujeşti” » (Luca 4:8 – Biblia Ortodoxă)
« Iisus i-a zis: “Înapoia Mea, Satano! Este scris: Sã te închini Domnului, Dumnezeului tãu și NUMAI LUI sã-I slujești.” » (Luca 4:8 – Biblia Cornilescu)
« Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi ÎNCHINĂTORI LA IDOLI şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua. (Apocalipsa 21:8 – Biblia Ortodoxă) »
« Dar cât despre fricoși, necredincioşi, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori,ÎNCHINÃTORII LA IDOLI și toți mincinoșii, partea lor este in iazul, care arde cu foc și cu pucioasã, adicã moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8 – Biblia Cornilescu) »
http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/59759/Mircea-Badea-Religia-ca-superstitie-in-Romania-este-o-religie-in-sine/

ACUM AI ÎNŢELES CĂ ESTE PĂCAT SĂ TE ÎNCHINI LA MOAŞTE ?!?

DANUVOI STUDIA BIBLIA ŞI VOI FI ATENT SĂ NU O ÎNCALCNU MĂ INTERESEAZĂ CHESTIILE ASTEA RELIGIOASE

VoteView ResultsShare ThisPolldaddy.com

CITIŢI UN ARTICOL EXCELENT NUMIT “MOAŞTELE DE SERVICIU” (AUTOR : GHIŢĂ MOCAN) :
Toamna se numără… pelerinajele. La Iaşi, dar şi la Bucureşti, mii de români se pun în mişcare, cheltuind resurse de tot felul. Zeci de ore de aşteptare, nervi întinşi la maximum, nădejdi amânate şi o atingere fugară. Pictat în tuşe nervoase, tabloul devoţiunii noastre mioritice îţi atrage privirile. Răsfoieşti ziarele, asculţi la radio sau priveşti la televizor, iar concluzia este aceeaşi: pioşenia multor semeni iese din matcă.
Portalul www.crestinortodox.ro ne vine în ajutor. Bănuind inadecvarea noastră teologică, adepţii venerării moaştelor ne înghesuie argumente care se vor a fi zdrobitoare. Să fim cu luare aminte, aşadar, la poveţele d-lui Dumitru Popescu (http://www.crestinortodox.ro/viata-de-apoi/69169-cinstirea-sfintelor-moaste). Demersul începe cu Sfânta Scriptură, iar autorul invocă argumentul clasic: învierea mortului aruncat peste oasele lui Elisei. Urmează apoi explicarea caracterului excepţional al cadavrelor celor declaraţi sfinţi. Adică, datorită puterii dumnezeieşti, oasele acestora se menţin în stare de incoruptibilitate, ceea ce înseamnă că au parte de o soartă postumă privilegiată. Încă ceva: sufletul lor şi Duhul Sfânt continuă să rămână în legătură cu trupurile lor lipsite de viaţă. În fine, moaştele sunt o prefigurare a trupurilor de slavă de care credincioşii vor avea parte după înviere. Aflându-se într-o stare pronunţată de îndumnezeire, moaştele mediază între credincios şi Dumnezeu prin personalitatea sfântului reprezentat.
Fără a fi maliţios, îngăduiţi-mi câteva aprecieri.
În primul rând, alăturarea unei minuni vechitestamentare ce s-a produs în mod providenţial cu atingerea unei racle este eronată sub aspect hermeneutic
(A SE REŢINE FAPTUL CĂ mortul cade peste oasele profetului, nu oasele sunt puse peste mort)
În al doilea rând, premisa unei coabitări postume a sufletului cu corpul aduce atingere doctrinei despre moarte aşa cum o găsim cu precădere la Sfântul Apostol Pavel. Dacă mai susţinem şi o acţiune excepţională a Duhului asupra cadavrului, atunci eroarea dogmatică este şi mai primejdioasă.
În al treilea rând, analogia între moaşte şi trupurile proslăvite prin Înviere este dincolo de orice imaginaţie. Dacă învierea trupului este lucrarea directă a Mântuitorului, dacă noua entitate va fi de natură divină, cum am putea găsi un corespondent într-un pumn de oase prezervate grijuliu ?!? Dacă Învierea lui Hristos este pusă la îndoială la nivel global, trebuia să o răstălmăcim cumva şi pe a urmaşilor Lui. Ruşinos totuşi !
Închei dezolat şi precaut. Nu cred în judecăţi fariseice şi în aruncatul cu piatra. Totuşi, umblarea personală cu Dumnezeu nu are nevoie de elemente de genul acesta. Prin natura Lui, Dumnezeu este intangibil, iar noi nu ni-L putem apropia prin surogate. Iar dacă mai vine vorba de compromiterea demersului teologic, nu mai am nimic de spus. Este trist şi revoltător. Fără discernământ, până şi teologhisirea poate deveni o sminteală pentru mulţi. Să fim atenţi !
Sursa de unde am preluat acest material se află AICI


CITIŢI UN ARTICOL EXCELENT NUMIT “ROMÂNII S-AU CĂLCAT ÎN PICIOARE LA CREDINŢA FAST-FOOD” (AUTOR : DANIEL BEFU DE LA COTIDIANUL ON-LINE “GÂNDUL”) :
De la înălţimea scaunului său amplasat lângă cel al doamnei Maria pe scena VIP-urilor, preşedintele Băsescu tresare la răstimpuri, ori de câte ori mulţimea de pelerini se calcă în picioare, lansând vaiete de durere în văzduh. Mai puţin cucernic, premierul Tăriceanu trage cu limuzina pe Dealul Mitropoliei aproape de spartul slujbei, intrând pe lângă rând în Catedrala proaspăt resfinţită.
Pupă rapid icoanele şi iese pe altă uşă decât muritorii de rând, mai ales că aceasta dă fix în podiumul pe care-s cocoţaţi preşedintele şi membri marcanţi ai PD. Nu vrea să deranjeze slujba.
În gloata pestriţă de pelerini convieţuiesc măicuţe cuvioase care urcă Dealul Patriarhei de 15 ore în pas de melc şi „creştini deştepţi“, huiduiţi de mulţime, care-şi pun buzele pe moaşte în timp record:
15 minute. Sacoşa martor lăsată la coadă în epoca de aur s-a metamorfozat, pelerinii grăbiţi inventând sacoşa-copil. Cine nu are, poate să împrumute: câteva mămici îşi închiriază copilaşii persoanelor grăbite, trecându-i din mână în mână, apoi părinţii de împrumut apar brusc lângă gard implorând jandarmii să-i lase să treacă că le chiţăie pruncul în braţe de-atâta aşteptat:
„Şefu’, lasă-mă să intru şi eu cu ăsta că e bolnav“.
Jandarmii cu frică de cele Sfinte fac o mică deschizătură în gard, lăsând-o să plonjeze fix în faţa raclelor cu moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou, Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi Cuviosului Apostol Pavel. Brusc, prin găurile de la gard se strecoară alte zece mame cu copii la sân. După ce mulţimea îi răstoarnă căruţul multiloc, un tătic revoltat dărâmă gardul: „Eee! Gata, m-am enervat. Da’ pe ele cum le laşi? Eu am tripleţi”. Ura mulţimii frustrate de valul de băgăcioşi se revarsă asupra unei nenorocite, care după ce a stat la coadă o jumate de zi e trimisă la poalele dealului s-o ia de la capăt cu aşteptatul:
„Eu am stat la rând şi i s-a făcut rău mamei mele şi a trebuit să mă întorc înapoi. Probabil că oamenii nu ştiu că am fost la rând”.
O muiere din mulţime răcneşte: „ Aţi fost în faţă, de ce-aţi plecat?
Şi eu aş vrea să mă duc la toaletă dar nu pot”. Alta: „Să stai la rând, că noi suntem de la ora opt de-aseară aicea. Dacă v-aţi sculat de la patru rândul vă e mai în spate”. Voci cârâie de peste tot: „Minte, nu-i adevărat, minte! Femeie mincinoasă. Vai de capul tău”. O profesoară de română din Capitală dă în clocot: „Jandarmii au fost foarte obraznici cu oamenii. Numai că nu ni s-a spus cireadă de vite, dar ni s-a dat de înţeles. Jandarmii nu ştiu de cine au fost dirijaţi, dar a fost organizarea cea mai proastă. Am 48 de ani şi am fost la multe pelerinaje, dar aşa ceva n-am văzut niciodată. Azi noapte veneau autocarele cu călugări, copii din alte judeţe sau maşini de deputaţi şi intrau peste rând, iar eu am aşteptat 15 ore să ating moaştele”.
„Hai, pupaţi şi gata!“
După moaşte credincioşii se aşază la o nouă coadă ca să pătrundă în altar şi să sărute Sfânta Masă, Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce. Înăuntru, două camere video rotative ca doi ochi de roboţel, străjuiesc altarul de-o parte şi de alta. Pelerinii fac un turbo-tur de treizeci de secunde prin locul preasfânt înconjurând o machetă aurită a Catedralei, zoriţi de popi: „ Haideţi domnu’ o dată. O singură dată v-am spus s-o pupaţi. Hai, sărutaţi şi gata. Nu mai sărutaţi Sfânta Cruce şi ieşiti pe ieşire. Hai, pe-aici, pe-aici”. Afară, la butoaie, două fetiţe de 13 şi 14 ani au fost puse de mama lor să le umple doritorilor sticle cu apă sfinţită peste rând: „În jumate de oră am făcut 170.000. Ne luăm pizza cu ei”.
Scaunul lui Băsescu
La finalul slujbei scena e luată cu asalt de credincioşii care se îngrămădesc să-şi odihnească oasele pe scaunele pe care-au şezut timp de o oră jumate preşedintele şi doamna sa, Vadim, Blaga, Chiliman, Piedone şi Videanu: „Vaai, pentru o oră sunt preşedinte!” a izbucnit o cucoană, când un străjer cu barbă lungă şi patrafir, enervat de tropăiala de pe podium a turmei de credincioşi, a tăbărât pe ei: „Daţi poporul jos de pe scenă. N-aveţi nici cel mai elementar bun simţ. Niciodată n-am văzut aşa ceva aici. La ora şase e slujbă iarăşi. Ce faceţi aicea? Distrugeţi totul? Şi mochete şi astea, dumneavoastră nu vă daţi seama cât costă astea? Femeia îl întrerupe: „Dar s-a stat pe scaun, nu s-a făcut nimic”. Mânios: „Jos cu tine, pentru că nu eşti civilizată. Hai, jos, jos”. „Cum părinte, dumneata nu eşti preot? Nu-i frumos să pui mâna pe mine că n-am pus mâna pe nimeni, da?”.
O cucernică atrage atenţia unui jandarm: „Domnu’, domnu’, au început să fure florile din coş”. „Lasă-le, dacă-i tembelă lumea”, zice jandarmul, după care se îndreaptă spre hoaţe şi urlă la ele: „Mâncaţi flori, dacă asta ştiţi”. O băbuţă cocoţată sus priveşte peste marea de credincioşi şi văzând racla la 50 de metri distanţă, începe să se închine ţipând: „Uite pe Sfântul. Iuli, se vede Sfântul. Urcă aici. Vezi să nu cazi. Ţineţi-o şi pe ea vă rog frumos”. Altă bătrână se luptă cu un jandarm care o împinge pe scări în timp ce ea vrea să se apropie de altarul de pe scenă ca să ia Sfânta Împărtăşanie: „Vreau să mă împărtăşesc”. „Gata jos, hai vreţi să vorbesc şi urât?”. Până la urmă măicuţa îl înmoaie: „ Lasă-mă, mamă, la Dumnezeu”.
http://stirileprotv.ro/bin/player/embed.php/WL/b3rGaAD1d72fBPHkdOHNDe4b7jTd1MBSavp+BJ89f2e+m2Zb6ynmM6EvbbLlt
ARTICOLUL DE MAI SUS POATE FI CITIT AICI 
PE COTIDIANUL “GÂNDUL”
REGULI OBLIGATORII PENTRU POSTAREA COMENTARIILOR PE BLOGUL LUI TOMIS THE CAT :
Vă rugăm să comentaţi la obiect, referindu-vă strict la conţinutul prezentat în articol. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene sau “epitete”, atacurile de orice fel la persoana autorului articolului, afişarea de anunţuri publicitare sau linkuri prin care sunt promovate ateismul, satanismul, anticreştinismul, rasismul, fascismul, comunismul, ortodoxia, catolicismul, precum şi jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori care au scris un comentariu, se vor sancţiona drastic prin cenzurarea parţială a comentariului, ştergerea integrală a comentariului sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului celui care şi-a permis să încalce acest Regulament !

sursa:http://tomisthecat.wordpress.com

Principii de viata

1. Numara-ti binecuvantarile. O data ce ai inteles cat de valoros esti si cat de mult contezi, zambetele se vor intoarce la tine, soarele va rasari, muzica va canta si, in final, vei fi capabil sa mergi mai departe in viata pe care Dumnezeu a pregatit-o pentru tine… cu gratie, putere, curaj si incredere.

 2. Fa mai mult decat se asteapta de la tine. Devino atat de bun in activitatea ta incat, eventual, sa ajungi indispensabil. Exercita-ti privilegiul de a face cativa pasi in plus si bucura-te de toate recompensele pe care le primesti in schimb. Le meriti!

 3. Atunci cand esti doborat de greutati, nu privi inapoi prea mult timp. Greselile sunt modul in care viata te invata ceva. Capacitatea de a face gafe ocazionale este inseparabila de capacitatea de a-ti atinge scopurile. Zgaltaie-ti gafele. Cum sa iti poti cunoaste limitele fara a simti gustul esecului? Nu abandona niciodata. Va veni si randul tau.
 

4. Recompenseaza-ti eforturile si truda in cel mai bun mod cu putinta - inconjoara-te de cei dragi tie. Hraneste dragostea lor cu grija si aminteste-le cu fiecare prilej cat de mult ii pretuiesti. Chiar daca ai esuat in alte privinte, daca cineva te iubeste, ai succes.

 5. Cladeste fiecare zi pe un fundament de ganduri placute. Nu te lasa necajit de nici o imperfectiune de care te temi ca ar putea sa-ti impiedice progresul. Aminteste-ti, cat mai des cu putinta ca esti o creatura a lui Dumnezeu si ca ai puterea de a-ti indeplini orice vis prin aspiratii nobile. Poti zbura cand vei decide ca poti. Lasa viziunea din inima ta sa fie proiectul vietii tale. Zambeste!

 6. Ingaduie actiunilor tale sa vorbeasca in numele tau. Stai intotdeauna in garda impotriva capcanelor teribile ale falsei mandrii si fii constient de faptul ca acestea iti incetinesc ascensiunea. Gandeste bine la aceste vorbe intelepte... 'Lauda de sine nu aduce-a bine!'.

 7. Fiecare zi este un dar special de la Dumnezeu si, cu toate ca viata poate sa nu fie intotdeauna dreapta, nu trebuie sa permiti durerii si obstacolelor sa-ti otraveasca atitudinea, planurile si viitorul. Nu vei avea castig de cauza atata timp cat esti imbracat cu haina urata a compatimirii de sine. Niciodata sa nu faci asta. Exista o cale mai buna. Trebuie doar sa o descoperi.

 8. Nu-ti irosi timpul facand lucruri inutile, atat in viata personala, cat si in cariera... doar o alta zi in care ai supravietuit nu reprezinta un motiv de sarbatoare. Nu esti aici pentru a izgoni orele atat de pretioase in care poti realiza atat de multe. Lasa-ti timp, lasa-ti spatiu sa cresti. Acum. Acum! Nu maine!

 9. Traieste clipa prezenta ca si cum ar fi ultima. Uita infrangerile de ieri si ignora problemele de maine. Preschimba fiecare zi intr-o imagine de care sa-ti amintesti cu drag peste timp. Si cele mai triste cuvinte pe care sa le rostesti sa fie “De-as mai putea trai o data…”.
 

 

10. Incepand de azi, trateaza-i pe toti cei pe care-i intalnesti, prieteni sau dusmani, iubiti sau straini, ca si cand ar fi ultima oara cand ii vezi. Extinde catre fiecare persoana, indiferent de trivialitatea contactului, toata grija, bunatatea, intelegerea si iubirea pe care o poti emite, fara a te gandi la vreo recompensa. Viata ta nu va mai fi niciodata la fel.

 11. Razi. Nu in spiritul derizoriului sau al plangerii de mila, ci ca replica la momentele in care esecurile ti se vor parea insurmontabile. Goneste tensiunea, preocuparea si ingrijorarea excesiva prin ras, eliberandu-ti astfel mintea si gandi clar solutia optima. Nu te lua niciodata prea in serios.

articol preloat de pe :http://rascumparativremea.blogspot.com/

Când dorinţele noastre-s mai presus de dorinţele Lui

De multe ori stăm pe genunchi şi ne rugăm pentru o cauză anume. Ne rugăm ca Dumnezeu să intervina şi să ne rezolve problema. Dorim intervenţie Divină. Dar când lucrurile încep să se rezolve DUPĂ voia Lui, luăm problema în propriile mâini deoarece nu suntem mulţumiţi de modul prin care lucrează Dumnezeu. Ne contrariem că Dumnezeu nu ne ascultă sau că vrea să ne pedepsească.  Ne punem dorinţele noastre mai presus de dorinţele lui Dumnezeu. Uităm că de fapt noi nu mai trăim ci Hristos trăieşte în noi. Suntem prea fricoşi ca să ne putem abandona total în mâna Lui. Vrem ca măcar puţin, cât de puţin, să deţinem şi noi controlul asupra vieţii. Ne trezim des întrebându-L pe Dumnezeu: ”Doamne, dar nu ar fi mai bine să…?” Uităm că de fapt noi suntem doar nişte simpli oameni şi Dumnezeu ne iubeşte mai mult decât ne iubim noi. Dorim să avem o viaţă pavată cu petale de trandafiri, ca toate problemele să se rezolve şi să avem mai mult decât îndeajuns. Dar, pe de cealaltă parte, dorim să vedem mâna Lui la lucru, să vedem minunile Lui şi să avem experienţe cu El. Trebuie să ne gândim bine şi să decidem: ori vrem ca dorinţele noastre să fie scopul principal, ori vrem ca experienţele cu Dumnezeu să primeze în viaţa noastră? Trebuie să realizăm că Dumnezeu nu este un Alladin pe care îl chemi dintr-o lampă şi după ce-ţi îndeplineşte dorinţa, intră înapoi! Nu, nu. Dumnezeu este mai mult de atât. El are un plan cu tine încă înainte de a fi ţesut în pântecele mamei tale. Acum de tine depinde dacă alegi să urmezi acel plan sau nu. El în iubirea Lui, ţi-a dat liberul arbitru. Fii conştient omule că o dată ce ai pus dorinţele şi planurile tale mai presus de dorinţele şi planurile lui Dumnezeu, s-ar putea să regreţi amarnic şi să suporţi consecinţele. Nu-L mai trata pe Dumnezeu ca pe un Alladin!




articol preloat de pe:http://stiricrestine.ro

Flămând după Dumnezeu [Carte] John Piper

Există o dorinţă după Dumnezeu, şi ea poate fi trezită. Te invit să te îndepărtezi de efectele obtuze ale bucatelor, de la pericolele idolatriei şi, prin post, să rosteşti:

„Aşa de mult Te doresc, Doamne!”

Plăcerile ne dictează direcţia în viaţă; ele pot fi dorinţele după care tânjeşte stomacul nostru, dorinţa arzătoare după posesiuni sau putere, sau dorul sufletului după Dumnezeu. Pentru un creştin, foamea de orice altceva în afară de Dumnezeu poate fi cel mai mare duşman.

Foamea de Dumnezeu- şi numai de El- e singurul lucru care aduce victorie. Doreşti să ai această foame? Aşa cum spune John Piper: „Dacă nu doreşti atât de puternic arătarea slavei lui Dumnezeu, nu e pentru că ai băut îndeajuns şi nu mai eşti însetat. E pentru că ai cules firmiturile de la masa lumii. Sufletul ţi-e încărcat cu lucruri mărunte, şi nu mai există loc pentru ceva mai mare.” Dacă suntem sătui de ceea ce lumea ne oferă, poate că postul ar exprima, sau ar creşte apetitul sufletului nostru pentru Dumnezeu.

Între pericolele renunţării la sine şi ale indulgenţei faţă de sine, e calea unei dureri plăcute, numită post. E calea pe care John Piper te invită să mergi în această carte. Atunci când Dumnezeu reprezintă foamea supremă a sufletului tău, El va fi suprem în orice lucru. Când vei fi pe deplin satisfăcut în El, el va fi pe deplin glorificat în tine.

Lipsa postului este un indiciu al faptului că ne simţim confortabil în starea actuală. Nimeni nu posteşte ca să exprime mulţumirea pe care o simte. Oamenii postesc doar atunci când sunt nemulţumiţi. „Se pot jeli nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile, când mirele va fi luat de la ei, şi atunci vor posti”. Absenţa postului arată cât de mulţumiţi suntem de absenţa lui Hristos.

Să tânjim şi să Îl aşteptăm cu mai multă intensitate decât Simeon şi Ana! Să avem noi mai puţină dedicare decât aceşti sfinţi predecesori creştinilor? Noi I-am văzut gloria. Gloria, ca singurul Fiu al lui Dumnezeu şi totuşi să fim mai puţin flămânzi după venirea Sa? Nu cumva suntem atât de legaţi de confortul acestei lumi încât gândul de a posti pentru sfârşitul ei pare de neconceput? Ce spuneţi voi, cei mai în vârstă decât noi? Puteţi gusta mai bine din gloria prezenţei Regelui pentru că este mai aproape? Transformaţi acest sentiment în post pentru venirea Regelui? Dar voi tinerilor? Îl iubiţi pe Isus atât de mult încât venirea Sa să reprezinte cel mai măreţ lucru la care vă puteţi gândi? Sau El este subiectul unei discuţii religioase de sfârşit de săptămână, care îţi ajută câteodată conştiinţa încărcată, dar nu este persoana pe care ţi-ai dori-o să îţi întrerupă viaţa? Dar cei de vârstă mijlocie? Ce simţiţi atunci când vi se spune că postul pentru revenirea Regelui poate reflecta intensitatea dorinţei voastre ca Mirele să vină? Nu cumva planurile voastre pentru mult aşteptata pensionare vă umplu cu dorinţe mai puternice decât perspectiva venirii lui Hristos? Pasiunea Anei pentru Mesia trezeşte ceva în noi? Dorim venirea lui Hristos mai mult decât încheierea carierei sau îndeplinirea planurilor familiale? Sau terminarea următoarei cine? Să nu postim noi pentru întoarcerea Regelui? Nu este o practică devoţională nouă sau străină. Este pur şi simplu o exprimare a cât de mult suntem flămânzi după Dumnezeu: Doamne, atât de mult dorim ca lucrarea Ta să fie terminată şi ca Împărăţia Ta să vină! Atât de mult dorim, Doamne, să te întorci!

Nadejdea Mea

Inima-i asa de rece si sufletul e sloi de gheata,
Buzele-mi de plumb, iar ochii-nvaluiti in ceata
Desi mainile-mi sunt fara vlaga si genunchii ca de ceara
Nadajduiesc ca in curand vedea-voi Soarele de primavara !


Doamne, glasul mi-e de fum iar rugaciunea de pamant
Pasii-mi sunt timizi, zborul mi-e rapus si frant...
Desi inaintarea-i grea prin bezna neagra de bazalt,
Nadajduiesc ca voi locui cu Tin’ pe Muntele-Ti Inalt !


Ceru-i de arama si florile-s lipsite de culoare...
Rasaritul nu se-ntrezareste, iar zambetul ma doare
Desi lacrima-mi se frange-n geana si-ntunericul ma impresoara,
Nadajduiesc in Tine Doamne, ca Tu porti a mea povara !


Durerea-mi mistuie launtrul si strigatul mi-e mut,
Iar fiinta-mi se-nconvoaie sub greutatea cortului de lut,
Cine ma va izbavi de acest trup de moarte, oare cine ?
O Doamne Dumnezeul meu, eu nadajduiesc numai in Tine !


Sunt doar tarana, dar privesc cu dor albastrul de senin
Si ma-ntreb in taina, cand ai sa vii Isuse dupa min’ ?
Sunt un strop de roua-n Soare, dar privesc spre vesnicii,
Inspre ziua revenirii Tale, cand in nor ma vei rapi !
~Amin~


articol preloat de pe:http://crescinchristos.blogspot.com

NOAPTEA NASTERII DOMNULUI

…În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.
Înscrierea aceasta s’a făcut întîia dată pe cînd era dregător în Siria Ăuirinius.
Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.
Iosif s’a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem,-pentrucă era din casa şi din seminţia lui David, -
să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.
Pe cînd erau ei acolo, s’a împlinit vremea cînd trebuia să nască Maria.
Şi a născut pe Fiul ei cel întîi născut, L -a înfăşat în scutece şi L -a culcat într’o iesle, pentrucă în casa de poposire nu era loc pentru ei.
În ţinutul acela erau nişte păstori, cari stăteau afară în cîmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
Şi iată că un înger al Domnului s’a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul  lor. Ei s’au înfricoşat foarte tare.

Dar îngerul le -a zis: ,,Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:
astăzi în cetatea lui David, vi s’a născut un Mîntuitor, care este Hristos, Domnul.
Iată semnul, după care -L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într’o iesle.“
Şi deodată, împreună cu îngerul s’a unit o mulţime de oaste cerească, lăudînd pe Dumnezeu, şi zicînd:
,,Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pămînt între oamenii plăcuţi Lui.“


După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: ,,Haidem să mergem pînă la Betleem, şi să vedem ce ni s’a spus şi ce ne -a făcut cunoscut Domnul.“
S’au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle.
După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toţi ceice i-au auzit, s’au mirat de cele ce le spuneau păstorii.
Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gîndea la ele în inima ei.
Şi păstorii s’au întors, slăvind şi lăudînd pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi
cari erau întocmai cum li se spusese.
După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte  magi din Răsărit la Ierusalim, şi au întrebat: ,,Unde este Împăratul de curînd născut al Iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit, şi am venit să ne închinăm Lui.“
Cînd a auzit împăratul Irod acest lucru, s’a turburat mult; şi tot Ierusalimul s’a turburat împreună cu el.
A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului, şi a căutat să afle dela ei unde trebuia să Se nască Hristosul.
,,În Betleemul din Iudea“, i-au răspuns ei, ,,căci iată ce a fost scris prin proorocul: ‘Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nici de cum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.’
Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi, şi a aflat întocmai dela ei vremea în care se arătase steaua.
Apoi i -a trimes la Betleem, şi le -a zis: ,,duceţi-vă de cercetaţi cu deamăruntul despre Prunc: şi cînd Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui.“
După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat.
Şi iată că steaua, pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, pînă ce a venit şi s’a oprit deasupra locului unde era Pruncul.

Cînd au văzut ei steaua, n’au mai putut de bucurie.
Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s’au aruncat cu faţa la pămînt, şi I s’au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile, şi I-au adus daruri: aur, tămîie şi smirnă.
Fie ca aceasta minunata istorie a Nasterii Domnului sa va binecuvanteze si sa va mangaie inimile.